By anticorupti.ro
Magistrații beneficiază de salarii și pensii substanțiale pentru a-și desfășura activitatea în condiții optime și fără presiuni externe, însă răspunderea pentru erorile judiciare care costă statul român milioane de lei rămâne doar teoretică. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Inspecția Judiciară (IJ) resping sistematic sesizările Ministerului Finanțelor, împiedicând declanșarea acțiunilor în regres împotriva judecătorilor și procurorilor care au comis greșeli grave.
Răspunderea materială a magistraților, doar pe hârtie
Deși legea prevede posibilitatea statului de a recupera sumele achitate ca daune în urma erorilor judiciare, acest proces este blocat de mecanisme interne. Potrivit Legii 303/2022, Ministerul Finanțelor poate iniția o acțiune în regres împotriva unui magistrat doar dacă CSM stabilește că eroarea judiciară a fost cauzată de rea-credință sau gravă neglijență. În practică, aceste constatări sunt aproape inexistente, fiind frecvent respinse de CSM.
IJ și CSM: un scut pentru magistrați
Datele recente arată că niciuna dintre sesizările Ministerului Finanțelor pentru declanșarea verificărilor împotriva magistraților nu a fost aprobată în 2024. De regulă, rapoartele IJ concluzionează că faptele nu au fost comise cu rea-credință sau gravă neglijență, iar CSM le confirmă fără ezitare.
„Este inacceptabil ca erorile judiciare să fie recunoscute, dar nimeni să nu fie tras la răspundere. Contribuabilii plătesc, iar sistemul judiciar rămâne imun la sancțiuni,” a declarat o sursă judiciară.
Un exemplu elocvent de inacțiune
Singura acțiune în regres din ultimii ani, îndreptată împotriva fostului judecător al ÎCCJ Horia Valentin Șelaru, a fost respinsă. În perioada 2018-2022, statul român nu a recuperat niciun leu de la magistrații care au provocat daune.
În ianuarie 2024, toate sesizările Ministerului Finanțelor au fost respinse de CSM, inclusiv solicitările de verificări preliminare. În multe cazuri, erorile judiciare sunt recunoscute ca atare, dar atribuirea responsabilității este blocată: „A fost o eroare judiciară, dar nu există fapte de rea-credință sau gravă neglijență,” arată rapoartele oficiale.
Cei care plătesc sunt contribuabilii
Daunele stabilite de instanțe în urma erorilor judiciare sunt achitate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că fiecare cetățean contribuie indirect la acoperirea acestora. Cu toate acestea, statul nu reușește să recupereze sumele de la cei responsabili, perpetuând un sistem în care responsabilitatea lipsește cu desăvârșire.
Concluzie
Deși Lumea Justiției a susținut constant acordarea unor salarii și pensii substanțiale magistraților pentru a asigura un act de justiție performant, lipsa de răspundere materială și disciplinară compromite încrederea publică în sistemul judiciar. Este imperativ ca mecanismele de sancționare a magistraților să fie aplicate eficient, iar contribuabilii să nu mai suporte costurile erorilor judiciare nepenalizate.